Retelele virtuale si… scrisul terapeutic

Zi de somn. Am exagerat cu munca in ultimele saptamani. Nu pentru ca trebuia, ci pentru ca devin prea entuziasmata de proiecte si uit de multe ori ca trebuie sa mananc sau sa dorm. Imi place mult ce fac, dar de multe ori sunt pusa la respect de nevoia unei zile de odihna si somn.

Bineinteles ca dupa multe de ore de somn, creierul incepe sa o ia razna si vrea activitate. Asa ca iau laptop-ul, ma uit pe ce este nou, citesc ultimele feed-uri de pe Facebook – pe care bineinteles nu am mai apucat sa le citesc de zile intregi. Citesc de iPhone 4S si Mac Book Air la Evomag si dau mai departe de cum sa gasesti subiecte ca sa scrii pe blog. Mintea mea sare la ce mi-a spus o data Dragos despre scrisul terapeutic si s-a aprins beculetul. Ar trebui sa adaug o noua categorie pe blog: Scris terapeutic :).

Sa scrii ca masura de terapie. Sa te exprimi. Sa vorbesti. Un jurnal ar fi perfect. Dar cine te aude? Cum ar fi sa te faci auzit dar fara sa existe consecinte? Sa nu te judece nimeni de ceea ce spui si totusi sa fii auzit. Unde ai putea sa te faci auzit fara a fi prea multe consecinte? In mediul virtual. Fie ca este vorba de BBM, YMess, Facebook, Google Plus, retelele sociale ofera omului posibilitatea de a se exprima fara a exista consecinte (vizibile cel putin). Insa obisnuinta duce la alienare fata de oameni si fata de Dumnezeu.

Consecintele exista ca sa ne schimbe. Oare ce devenim atunci cand ceea ce spunem si facem nu are consecinte?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *